Valentine's day

Nu inteleg ce atata valva cu Valentine's day...Pe langa faptul ca nici macar nu e o sarbatoare a noastra, a romanilor, ci una importata, doar de dragul de a prelua ceva de la americani si de a fi "la moda", "cool" sau "nu-mi pasa de ea, dar totusi o sarbatoresc", Valentine's day e doar un act comercial, in care ni se baga pe gat tot felul de produse care mai de care scumpe, menite "cica" sa le demonstram iubitilor sau iubitelor cat de mult ii iubim si apreciem. Prostii, prostii, prostii...Nu spun asta doar pentru ca nu am prieten sau sunt intr-o faza de singuratate si alte chestii psihologice...niciodata nu am sarbatorit aceasta zi pentru simplul fapt ca nu am simtit nevoia. Nu vin sa va spun ca altii ca iubirea trebuie sarbatorita in fiecare zi si ca fiecare moment petrecut alaturi de persoana iubita trebuie sa fie de neuitat, pentru ca vrem nu vrem viata de zi cu zi ne demonstreaza ca greutatile uneori ne impiedica sa fim asa sau sa actionam asa cum ar trebui. Dar de ce sa cedam in fata unor comercializari atat de ieftine a sentimentului care pana la urma e cel mai pretios lucru pe care il vom avea vreodata pe acest pamant. Imi permit sa zic ca toate lucrurile trec, dar dragostea adevarata NU. Poate suna a un cliseu ieftin dar eu asta imi doresc. Sa intalnesc acea persoana cu care sa pot sa traiesc o iubire adevarata, sincera, rabdatoare, care sa acopere totul si care sa ma faca sa simt ca peste ani va fi aceiasi, poate mai mare...Ce ironie ca tocmai sarbatoarea asta mi-a adus aminte de ceea ce imi doresc...Oricum ar fi...eu voi astepta rabdatoare pentru acel ceva special si nu imi voi permite sa uit lucrul acesta. Mereu imi voi repeta ca cel ce asteapta in tacere, stiind sa fie rabdator va avea parte de o dragoste eterna si adevarata.
Eu astept...

The human spark

In seara asta m-am uitat la a treia si ultima parte a documentarului The human spark, si timp de 52 de minute am fost uimita de cat de complex si diferit poate fi creierul uman.
Naratorul si gazda documentarului, Alan Alda, incearca sa identifice originile din care apare aceasta asa zisa- human spark/ingenioziate a omului. Supunandu-se mai multor testari, cum ar fi scanarea creierului, si impreuna cu cercetatorii cu care colaboreaza, ajunge la concluzia ca nu se poate spune exact de unde porneste aceasta ingeniozitate a creierului uman, dar ca ea are foarte mult de a face cu limba si abilitatea extraordinara a oamenilor de a folosi unelte sau instrumente. Ei subliniaza faptul ca limba, inca de cand suntem copii, ne permite sa interpretam lucrurile si apoi sa le transpunem in viata reala, iar faptul ca acumulam o data cu timpul notiuni de gramatica din ce in ce mai complexe ne ajuta sa ne invatam unii pe altii cum sa comunicam in viata reala. In urma unei testari a functii creierului se pare ca oamenii reactioneaza la greseli de gramatica si de inteles in mai putin de o secunda, ceea ce demonstreaza inca o data ca DA, oamenii au o stralucire aparte, o inteligenta uimitoare care ne separa de celalalte specii.
Ceea ce mi sa parut din nou uimitor este ca oamenii au o abilitate naturala in a utiliza instrumentele. Daca pui in mana unui om un anume instrument si ii explici utilitatea lui, acesta va fi in stare sa il foloseasca ca atare, deoarece se pare ca creierul uman considera uneltele drept o extensie a corpului.
The human spark este unul dintre cele mai bune documentare pe care l-am vazut in ultimul timp, imbinand antropologia cu arheologia, stiinta primatelor cu cercetarea stiintifica asupra creierului uman intr-un discurs coerent dar si provocator pentru mintea umana. Va indemn sa vizionati toate cele trei parti...

"The uniquely ability of people to build from a few sounds an infinite range of meanings so that the inside and imagination of each of us can be shared among all of us..Inside and imagination- two traits that ironically are perhaps best expressions when apparently we are doing nothing at all, when our minds are filled with yesterdays and tomorrows, day dreams and wonderings, regrets and hopes...THAT IS THE HUMAN SPARK...Imagine that!"

Astazi m-am trezit melancolica...Vreau sa vina primavara...Vreau sa ma pot plimba in parc....vreau sa intru intr-o librarie si sa ies de acolo doar dupa ore intregi de rasfoit.....Vreau sa port ochelari de soare....Vreau sa renunt la hainele groase si sa port rochite...Vreau sa mananc inghetata si sa simt miros de ploaie....turta dulce, vata de zahar, sa beau cola pe o banca....vreau soare si verde...
Acum citesc alta carte de Nicholas Sparks, The last song....si zilele urmatoare o sa citesc A bend in the road, Nights in Rodanthe, The Choice, The Guardian...
Acum ar trebui sa invat la franceza dar sincer...chiar nu pot...m-am saturat sa tot invat si profilor sa nu le pese....
Acum as vrea sa fiu altundeva...acum as vrea sa ascult The Lullaby of birdland...
Astazi e un pic de soare dar parca totusi e tot frig...pana nu o sa se topeasca zapada tot iarna o sa fie...vreau sa vina luna martie...nu stiu de ce simt ca luna martie e cea mai frumoasa luna de primavara....asta in cazul in care o sa fie primavara...
Nu pot fii coerenta azi...ma distrag prea multe lucruri..ma gandesc la prea multe...
Vreau primavara!!!!!!

ce scriu eu cand ma plictisesc la ora de traductologie..

Nu e adresat vreunui baiat si nici nu pot spune ca e ceva din experienta mea personala...e doar CEVA ce am scris la o ora de engleza si nu mai aveam rabdare sa ascult:

I'm thinking for the first time at your eyes...And then I stop...only the sweet, but painful reminder of your dark blue eyes makes me tremble and shiver slowly...I try to close my eyes, but as I wander through the memories of 'us', your glance, your smile, your smell impregnated in my whole being, wake up my heart, my self-consciousness, my all. When did I started to forget what we had, what we were, what we meant, what we built inside our own world? When did you started to forget what was it like to have me by your side? I'm trying to stop this feeling like we failed in being 'us', like we stopped fighting for what we were, like we tried to escape from this amazing love...

Dear John

Tocmai am terminat de citit cartea Dear John de Nicholas Sparks. Sincer nu m-am asteptat la cine stie ce...poate doar la o poveste cu un tanar rebel ce se indragosteste de o fata ce era tocmai opusul la ceea ce s-ar fi gandit vreodata ca va avea. Pot sa spun acum dupa ce am stat aproape toata ziua cu nasul in carte ca am fost mai mult decat surprinsa. Nu cred ca am citit o carte care sa surprinda mai bine decat aceasta, sacrificul pe care un om e in stare sa-l faca atunci cand realizeaza ce inseamna dragostea..puterea aceea de a renunta la persoana iubita stiind ca altcineva o poate face fericita..renuntarea la tot ceea ce ar putea insemna implinire: "dragostea inseamna sa iti pese de fericirea altei persoane mai mult decat a ta, indiferent de cat de dureroase ar fi alegerile pe care trebuie sa le faci".
Nu cred ca vreodata voi fi nevoita sa fac acest lucru sau sper sa nu fiu nevoita sa fac vreodata acest lucru dar nu cred ca pot concepe la momentul asta cata dragoste ar trebui sa fie in sufletul unui om incat la un moment dat sa ia decizia sa renunte la ceva ce deja face parte din el.....

As vrea sa citez un pasaj din carte care mia placut enorm de mult:
"Apoi se opreste si-si incruciseaza bratele, aruncand o privire peste umar sa fie sigura ca nu a venit nimeni dupa ea. Intr-un final, pare sa se relaxeze. Si apoi simt ca si cum as fi martorul unui miracol, atunci cand ea isi ridica usor chipul catre luna. O vad imbatandu-se cu imaginea pe care o vede, simtind suvoiul de amintiri pe care l-a eliberat, iar eu nu-mi doresc nimic mai mult decat sa ii spun ca sunt aici. Dar in loc sa fac asta, raman pe loc si ma uit si eu la luna. Si pentru cea mai scurta clipa, am sentimentul ca suntem din nou impreuna."

Mi-am propus anul acesta sa recitesc unele din cartile care imi sunt foarte dragi si anume Cronicile din Narnia de C.S. Lewis. Zilele acestea am dat peste un caiet in care imi notam citatele preferate din cartile pe care le-am citit si unele dintre ele mi-au adus aminte de frumusetea paginilor citite...
Iata unele care sunt intr-adevar minunate:

"None of the children knew who Aslan was any more than you do; but the moment the Beaver had spoken these words everyone felt quite different. Perhaps it has sometimes happened to you in a dream that someone says something which you don't understand but in the dream it feels as if it had some enormous meaning--either a terrifying one which turns the whole dream into a nightmare or else a lovely meaning too lovely to put into words, which makes the dream so beautiful that you remember it all your life and are always wishing you could get into that dream again. It was like that now. At the name of Aslan each one of the children felt something jump in it's inside. Edmund felt a sensation of mysterious horror. Peter felt suddenly brave and adventurous. Susan felt as if some delicious smell or some delightful strain of music had just floated by her. And Lucy got the feeling you have when you wake up in the morning and realize that it is the beginning of the holidays or the beginning of Summer."

"He thinks great folly, child,' said Aslan. "This world is bursting with life for these few days because the song with which I called it into life still hangs in the air and rumbles in the ground. It will not be so for long. But I cannot tell that to this old sinner, and I cannot comfort him either; he has made himself unable to hear my voice. If I spoke to him, he would hear only growlings and roarings. Oh, Adam's son, how cleverly you defend yourself against all that might do you good!"

"Her face was working and twitching with passion, but his looked up at the sky, still quiet, neither angry nor afraid, but a little sad."

Nu imi propun ca prin acest blog sa dau un nume nou lumii sau sa spun ceva ce poate nimeni nu a reusit sa spuna...Vreau doar sa ma exprim, poate sa vorbesc unor oameni care cred aceleasi lucruri ca mine, sa ma reinventez ca persoana, sa ma refugiez in scris atunci cand nu vreau sa vorbesc, sa reflectez lumea asa cum o vad eu....